Despre parinti si educatie

Stiu ca suna fantezist, dar ar trebui ca oamenii sa dea un examen serios inainte de a deveni parinti. Am vazut atatia care habar nu au cum sa creasca si sa educe un copil incat chiar cred ca ar fi nevoie de un atestat ceva penru asta.

E greu sa gasesti echilibrul si sa ignori subiectivitatea in favoarea binelui copilului, dar poti reusi! Vad zilnic doua exemple opuse si ma gandesc ca e pacat ca unuia dintre copii ii sunt pur si simplu taiate sansele de a deveni cea mai buna versiune a sa. Empiristii spun ca, la nastere, omul e tabula rassa. Eu cred ca mai exista si o predeterminare genetica, dar ca educatia, mediul si familia isi pun amprenta de nesters pe viitoarea persoana. 

Am vazut atatia copii cu potential distrusi de indiferenta familiei. Cum poate ajunge un copil cu un IQ impresionant la un liceu cu profil de mecanica unde se intra cu media 4? Asta se intampla atunci cand parintii te trag in jos in loc sa te impinga in sus. Vad si copii distrusi de parinti mult prea grijulii. Si ai mei au fost excesiv de grijulii, dar eu am avut din nastere o doza de rebeliune si am contracarat actiunile lor care imi limitau spatiul de desfasurare si imi strangeau aripile. Din pacate, nu toti copiii au acea doza de razvratire. Prin urmare, devin niste adulti dependenti de stabilitate, de siguranta, de familiar. Din cauza aceasta, nu-si depasesc limitele niciodata. 

M. e la gradinita unde merge din cand in cand. Acasa, se joaca pe calculator GTA sau singur cu pustile. Cand greseste nu i se explica ce a gresit si cum ar fi trebuit sa procedeze. In schimb, se tipa la el si este amenintat cu bataia. Din cauza jocurilor pe calculator si a jucariilor (in majoritate pusti), M. se crede un justitiar si impusca pe toata lumea, ba chiar loveste cu pumnul. Este mereu agitat si cand vorbeste tipa. Da, nu stie sa se exprime calm, ci striga, urla. Este egoist, nu da nimic, dar cere. Uneori ia fara sa ceara voie si "pentru mami". De ce? Pentru ca "mami" ii zice cu ton de repros: "Si mie mi-ai dat?", dar niciodata nu intervine pentru a-i spune ca e politicos sa dea si altora din ce are el daca mananca de fata cu ei. 

A. este tot la gradinita unde merge zilnic. Face ore de balet, dansuri moderne si karate. La orice pas gresit i se explica pe ton calm cum este bine. I se vorbeste cu "te rog", "multumesc" si "poftim". prin urmare si ea vorbeste la fel. Pare matura pentru varsta ei prin prisma limbajului folosit. Este energica in jocurile cu copiii, dar linistita cand asista la discutiile adultilor. Emana incredere in sine si curaj tocmai pentru ca acestea i-au fost cultivate mereu. 

Cum vor fi acesti copii cand vor fi mari? Daca nu se schimba nimic in felul in care sunt educati, rezultatul este evident. Spre binele lui M. sper sa se schimbe ... Eu nu ma pot abtine si mai intervin. Asta pana cand "mami" va face vreo criza pentru ca ea stie cel mai bine cum se cresc copiii! 

Scaune pentru confortul nostru

Voi continua azi seria magazinelor online din care am cumparat prezentand unul care m-a surprins in mod placut. In urma cu vreo patru ani, m-am hotarat sa-mi iau un scaun de birou ergonomic deoarece incepuse sa ma supere destul de rau spatele. Stau foarte mult in fata calculatorului si in cele mai ciudate pozitii. Una din cele preferate e aceasta de mai jos:

Da, stiu, nu e sanatos deloc! Iepurele, zic ... :P

Si mi-am cautat un scaun pe net facandu-mi eu socotelile ca ar fi mai bine sa-l comand de pe net decat sa-l iau din magazin. Daca l-as fi luat din magazin trebuia sa merg in magazin, sa-l iau si sa am cu ce sa-l aduc. Prea mult efort! De pe net e mult mai simplu: il comanzi rapid si ti-l aduce curierul. Tu nu faci decat efortul de a-l duce in casa. 

Magazinul din care am comandat  este unul cu o interfata intuitiva, produsele au descrieri complete si imagini multiple. Comanda a fost usor de realizat si a fost procesata rapid astfel incat in scurt timp a si ajuns scaunul meu acasa cu transport gratuit si foarte bine ambalat. Il am si acum si inca rezista, saracul, desi eu continuu sa-l chinui incercand cele mai ciudate pozitii de stat pe el. Peste o saptamana si-a luat si frate-meu unul. Am primit si cate un cadou deoarece era o promotie in perioada aceea. 

Oferta lor este variata. Gasesti scaune de birou, de restaurant, de bucatarie, de bar, de living, de sufragerie, pentru conferinte sau casino, pentru copii, scaune cu masaj etc. Au si produse refurbished, componente pentru scaune si produse de intretinere a acestora. Ba chiar poti inchiria scaune de la ei. 

Acum vreau sa-mi iau scaune de bucatarie, dar inca nu m-am decis asupra modelului. Imi plac mult doua modele. Pe care sa-l aleg? Sun disponibile pe mai multe culori, dar pe culorile astea imi plac mie. Voi ce ziceti?

Despre copiii de azi

Cum eram noi cand eram copii? Evident ca faceam si nazbatii, dar aveam bun-simt. Cati dintre copiii de azi mai au asa ceva? Nu e vina lor, ci a celor care ar trebui sa ii educe si care inteleg prost libertatea si confunda disciplina cu constrangerile si dragostea cu toleranta excesiva. 

Astazi, il intalnesti pe domnul Goe tipand la maica-sa in parc pentru ca vrea inghetata si vrea acum, la scoala imbrancind si lovind copiii, arestand telefonul unuia din parinti si sunand sau trimitand mesaje aiurea, urland daca vrei sa ii iei tableta sau laptop-ul din fata. Si ce fac parintii? Se apleaca solemn in fata dorintelor printisorului si te mai si reped daca incerci sa ii zici ceva acestuia. 

Cum va arata lumea peste ani atunci cand va fi plina de Goe adulti? Vor fi niste infivizi narcisisti, egocentristi si egoisti. Nu vor fi capabili sa socializeze, sa relationeze, ci doar vor lua tot ce isi doresc fara sa se gandeasca la consecinte. 

Este incredibil cum isi pun mediul si familia amprenta asupra educatiei unui copil! El are un bagaj dat de ereditate, dar asupra acesteia actioneaza ceilalti doi factori care pot ameliora, modifica sau transforma atitudini si comportamente. Am vazut atatia copii stricati de educatia primita in familie incat incep sa cred ca ar trebui sa se dea o certificare de parinte celor care vor sa aiba copii! Dar sa fie un examen serios cu teorie si practica. Si aici e vorba de educatie, dar despre educatia parintilor. Niste parinti needucati vor duce la aparitia unor monstri. Cand spun "parinti needucati" nu ma refer la diplome universitare, ci la acele principii morale si reguli de conduita care erau candva lucruri sfinte transmise din generatie in generatie. Este vorba despre lucruri minore ca efort, dar cu impact major asupra individului in particular si asupra societatii in general. De exemplu, sa-l inveti ca trebuie sa faca liniste cand cineva vorbeste la telefon, sa se poarte cuviincios cand ai musafiri, sa nu raspunda obraznic celor din jur. Sau sa il inveti ca orice lucru are o valoare si ca banii se obtin prin munca, ca dragostea si respectul se castiga, ca amintirile nu au pret si ca natura ne e casa. 

Mama nu are studii superioare, dar m-a educat frumos. Am invatat sa ma comport urmandu-i sfaturile. Stiu ca e ciudat, dar credeam ca si Nica din "Amintiri din copilarie" ca mama are puteri supranaturale. Altfel cum imi trecea orice durere numai daca ma mangaia si imi vorbea incet si bland? Cum stia atatea si cum observa ca am facut ceva rau fara sa-i spun? Uneori imi cenzuram gandurile cand eram langa ea pentru ca eu credeam ca mama poate sa imi citeasca gandurile. Copiii de azi o mai vad asa pe mama sau "Amintiri din copilarie" si "copilaria copilului universal" sunt overrated? Se mai spune "Sa fii cuminte!"? Avea accente de formula magica indemnul acela care concentra in el toata increderea pe care ti-o acordau parintii cand te lasau pe cont propriu.

De ce majoritatea parintilor de azi nu mai stiu lucrurile acelea simple? De ce se comporta ca si cand ar fi spectatori la o reprezentatie la circ cu proprii copii ca protagonisti pe scena? Asta nu pot sa inteleg!

O zi frumoasa dimineata se incheie prost seara.

Astepti cu drag o zi. Esti foarte agitata si ai multe de facut si repede. Alergi si le faci pe toate. Vrei sa fie perfect si memorabil! Imparti emotii, zambete si imbratisari. Privesti chipuri inocente care iti vor ramane mereu in minte impletite cu amintiri frumoase. Chiar si amintirile urate te vor face sa zambesti mai tarziu. Simti nerabdarea si emotia si primesti caldura sincera si timida a unei imbratisari. Esti fericit pentru ca eforturile tale de un an si tot stresul au produs un efect. Dar vrei mai mult. Mereu vrei mai mult si spui asta. Oare cum este interpretata afirmatia ta? O secunda te gandesti la asta, apoi privirea iti este furata de un buchet de flori intins timid spre tine. Pacat ca vor deveni oameni mari candva! Oamenii mari isi pierd inocenta ...

Desi ploua afara, mergi prin ploaie fericita si multumita. A fost o zi frumoasa! Ai vazut zambete, chipuri de copii cu coronite si un strengar s-a strecurat prin spatele tau si ti-a asezat coronita lui pe cap. Zambesti. Iti amintesti de coronitele tale purtate pe cap cu mandrie pana acasa. 

Si totul se spulbera intr-o clipa! Vine ca un tunet de acolo de unde nu te asteptai. Inca o palma luata pentru ca nu te inveti minte si crezi in oameni. De acum sa nu mai crezi in nimeni! Asa iti spui, dar auzi un ecou rasunand: "Mereu spui asta si mereu incalci promisiunea!". 

Vezi cum bucuria se risipeste si o senzatie ciudata de tristete amestecata cu furie si dezamagire pune stapanire pe toata fiinta ta. Te intrebi: "De ce? De ce iar ai fost dezamagita?"... Pentru ca sunt oameni mari! Modul lor de gandire, atitudinea si comportamentul le e dictat de propriile experiente. Tu intelegi asta, dar ei? Si chiar de o intelegi, tot esti dezamagit pentru ca ai acordat incredere, pentru ca te-ai apropiat, pentru ca ai pus suflet!