luni, 27 aprilie 2015

Un blog ca un spectacol

Incepusem blog-ul asta cu un alt scop (dovada primele postari pe care nu le-am sters; sunt tot acolo) si iata ca am ajuns sa il folosesc drept jurnal. Este mult mai usor asa: sa scriu aici ce-mi trece prin cap fara teama ca se va gasi cineva sa ma judece. Sau daca ma judeca necunoscandu-ma, nu ma afecteaza. 
Pe blog poti fi tu, tu cel care in viata reala de multe ori te cenzurezi. De ce o faci? Pentru ca nu vrei sa ranesti, nu vrei sa iti stie ceilalti toate secretele. Sau poate pentru ca nimeni nu te-a invatat sa fii tu, dezinvolt, liber, dezinhibat. Sau poate pentru ca asa te aperi tu ...
In general, blog-urile pe care le-am rasfoit sunt destul de ... superficiale. Trateaza subiecte de larg consum. Oamenii se feresc de intimitati. Oare al meu cum va fi? Va creste devenind stapan pe sine si ferm sau va oscila in cautarea unei identitati mereu? Hmmm ... sa incercam! 
Asadar sa curga gandurile, planurile, sperantele! Sa se lupte in arena cu temerile, prejudecatile si esecurile! Spectatorii au inceput sa intre si sa-si ocupe locurile in tribune. Sa inceapa spectacolul si sa auzim aplauze! Sau ... huiduieli. :P

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Cum imi schimb numele pe Facebook?

M-am gandit sa scriu despre asta deoarece am intampinat o problema legata de schimbarea numelui pe Facebook. Se pare ca Facebook nu te lasa sa faci asta prea des. Daca ti l-ai schimbat o data, trebuie sa astepti sa treaca vreo doua luni pana sa poti face o noua schimbare. Culmea e ca, dupa ce au trecut cele doua luni, mi-a afisat ca l-am schimbat de prea multe ori si ca acum nu se mai poate. :))) Tare, nu?
Dar cum se schimba numele pe Facebook? In meniul de sus in dreapta este o sagetica pe care trebuie sa dai click si sa alegi Settings. 


Aici trebuie sa intri la General si alegi Edit pentru campul Name. Acum poti sa il schimbi, dar esti atentionat ca 60 de zile nu il mai poti schimba din nou.


In continuare, ramane sa vedeti daca pe voi va lasa Facebook sa il schimbati dupa cele 60 de zile. :)

joi, 23 aprilie 2015

Nu!

Ce faci cand primesti un refuz? Mai insisti? Iti inchipui ca poate persoana respectiva se razgandeste?
Mie nu-mi plac oamenii care insista! Eu cand am zis NU este NU! De ce cred unii ca ar putea fi DA? Nu este hartuire insistenta asta? Pentru ca mie asa imi pare. Si nu stiu cum sa o rezolv. Daca resping frumos, se poate interpreta ca exista sanse de razgandire. Daca resping brutal, poate ranesc si nu asta mi-e intentia. Deci cum il faci pe om sa priceapa ca este NU fara sa aiba cineva de suferit? Intrebarea asta mi-o pun intr-o prima faza, dar daca se continua cu insistentele ajung sa desconsider persoana respectiva si atunci nu am nicio retinere in a o calca in picioare. So, dear C., keep calm an stay away from me!


miercuri, 22 aprilie 2015

Cum au esuat profesorii mei in profesia lor ...

Sistemul nostru de invatamant are o multime de hibe. Le are de mult, iar gaurile se adancesc. Programe scolare facute cu picioarele, dotare materiala zero, relatia scoala-parinti inexistenta, parinti carora nu le pasa, elevi neinteresati, profesori nemotivati ...
Daca as mai fi elev, mi-ar placea sa studiez doar ce-mi place, ce ma intereseaza. Nu e deloc placut sa fii obligat sa inveti lucruri care nu te intereseaza, nu te ajuta, nu iti plac sau pentru care nu ai nicio inclinatie.
Mi-ar fi placut ca in scoala profesorii sa mi se adreseze folosind prenumele. Pana in generala inclusiv asa a fost, dar la liceu erau foarte reci, distanti. Ma simteam un obiect, un nimeni mai ales ca nu proveneam dintr-o familie instarita ca alti colegi. Am simtit pregnant in liceu aceasta marginalizare atat din partea profesorilor cat si a colegilor. Din pacate, in Romania evaluarea elevilor se face si pe astfel de criterii.
Mi-ar fi placut ca profesorii mei sa imi dea aripi, sa imi spuna ca pot face o multime de lucruri la care nici nu indrazneam sa visez. De exemplu, profesoara de romana sa-mi fi spus ca pot scrie poezii. In schimb, pe individa o deranja ca purtam parul lung si imi tot zicea sa ma tund. Il aveam curat si il tineam mereu strans in coada, dar cu toate astea eram tinta crizelor ei. Femeia asta avea o obsesie: toate fetele sa fie tunse bob frantuzesc. Nu suporta parul lung! Trecea in cateva secunde de la o stare la alta: acum ne lauda cu zambetul pe buze, peste doua secunde tuna si fulgera plecand in tromba din clasa si amenintandu-ne ca nu se mai intoarce la clasa noastra! Ar fi fost motivant sa imi asculte ideile si nu sa ma terorizeze cu ascultarile la care dadea note in functie de starea de moment. Ar fi putut fi un exemplu moral daca nu ar fi dat note mari celor care o linguseau si daca nu ne-ar fi povestit la ora problemele ei de acasa. De ce ar fi niste elevi interesati de faptul ca sotul profesoarei o umilea in fata prietenilor? Era o persoana cu un bagaj bogat de cunostinte, dar era foarte deranjata la procesor. Si, din pacate, ne-a traumatizat si pe noi.
Mi-ar fi placut ca profesorul de matematica sa stie matematica si sa nu il apuce filozofatul si cititul de poezii la ora. Si mi-ar fi placut sa nu-i fie ciuda ca fac meditatie la alt profesor si ca acum stiu sa rezolv integrale! Ar fi fost de laudat daca la teza nu mi-ar fi cautat nod in papura sa-mi scada nota doar pentru ca nu era el beneficiarul banilor pe meditatii.
Si da, mi-ar fi placut sa nu fie nevoie sa fac meditatii! Parintii mei au facut eforturi uriase pentru a mi le plati doar pentru ca un bou se facuse profesor de matematica in loc sa isi urmeze cariera de betiv notoriu! Bine, le-a urmat pe amandoua ...
Mi-ar fi placut ca profesorii sa aiba coloana vertebrala si sa nu o favorizeze pe fata profesorului X care numai desteapta nu era! Dar deh ... erorile in evaluare sunt multe si frecvente. Cat despre profesorul X ... l-am urat cel mai tare in liceu. Luai 3 daca nu mergeai la el la meditatie. Invatam la disciplina aia mai mult decat la toate. La o lucrare am facut tot si chiar fiica-sa mi-a confirmat ca a vazut ca am luat 10, dar in catalog a aparut 7. Lucrarile nu le-am vazut niciodata inapoi.
In liceu, am simtit ca acei profesori nu au ajuns niciodata la mine, nu au vazut esenta, nu au observat capacitatile, talentul. Acei profesori au esuat lamentabil in atingerea scopului profesiei lor.
Nu e nicio diferenta fata de astazi. Ba astazi lucrurile stau mai rau, deoarece la incompetenta profesorilor se adauga si insolenta elevilor.

Pierdut ...


Ati inceput vreodata o discutie cu cineva si pe parcurs sa vedeti cum pierdeti interlocutorii deoarece subiectul ii depaseste? Mi se intampla des in locul in care traiesc. Si nu e pentru ca as fi eu super smart, ci pentru ca ei sunt super stupid! Si totusi ei sunt acolo unde trebuie. Ei sunt acasa si sunt la pragul de sus, la limita maxima pe care o puteau atinge avand in vedere "dotarile". Dar eu? Eu ce caut aici? M-am ratacit, mi-am pierdut busola si acum ratacesc prin lumi care nu sunt ale mele. Si sufar pentru ca nu ma pot adapta, pentru ca nu sunt ca lumea lor, pentru ca visez la ... altceva.


marți, 21 aprilie 2015

Despre nori

Imi plac norii. Ma fascineaza diversitatea lor si imi pare hipnotizanta miscarea lor pe cer. Cand eram mica imi imaginam ca sunt dintr-o vata pufoasa din care poti sa rupi bucati. Ii priveam adesea si ma imaginam lenevind pe un nor alb acolo sus. Am fost tare dezamagita sa aflu ca norii sunt de fapt vapori de apa si ca nu se simt moi la atingere ci sunt ca o ceata densa. Dar fascinatia mea pentru nori a continuat. Acum ii privesc ca pe niste opere de arta in continua transformare. Ati observat vreodata cum se modifica forma unui nor? Sau cum il poarta vantul usor spre o directie?
Stiati ca ramura meteorologiei care studiaza norii se numeste nefologie? Exista patru categorii de nori: cirrus (fibros, asemenea parului), cumulus (gramada), stratus (strat orizontal), nimbus (cei care aduc ploaia). Acestea pot fi combinate intre ele sau pot fi asociate cu prefixul "alto".




Handmade by me

Unii se distreaza cand au timp liber: merg la film, in club, in parc. Mie imi place sa creez. Am momente in care nevoia aceasta este atat de puternica incat las orice am de facut si creez ceva. Fie desenez, pictez, fac un obiect art craft sau fac bijuterii din margele. Nu sunt atat de indemanatica atunci cand vine vorba de manuit clestele, dar ma descurc. Mai cer ajutorul unui prieten si imi fac damblaua ...
Am cumparat tot felul de margele mai mici sau mai mari, colorate, pictate, din sticla, din ceramica, plastic sau pietre semipretioase. Mi-am luat si alte lucruri necesare si m-am apucat de treaba. Am o colectie impresionanta de cercei si bratari pe care, recunosc, imi cam pare rau sa le vand. Creatorul e indragostit de opera lui si nu poate renunta la ea. :)))
Nici nu am facut-o cunoscuta astfel incat sa vrea lumea sa cumpere. Dar avand in vedere ca e plin Internetul de bijuterii handmade probabil nici nu as avea succes. Sau poate cu o strategie de marketing buna ... cine stie?







duminică, 19 aprilie 2015

Istoria ojei de unghii

V-ati intrebat vreodata care sunt inceputurile ojei? Ne place sa ne dam unghiile cu oja si avem o colectie intreaga de culori. Bine, niciodata nu avem suficient si mereu mai gasim o nuanta noua pe care nu am mai incercat-o. Fetele stiu de ce! :P
Ei bine, istoria unghiilor vopsite incepe undeva in urma cu 3200 de ani in Babilon cand barbatii isi vopseau unghiile cu carbune spre deosebire de India unde se folosea Henna.
Acum 3000 de ani in China dupa cum spune wikipedia o foloseau doar femeile din inalta societate, deci era simbol al bogatiei, al bunastarii sociale. Era facuta din albus de ou, gelatina, ceara de albine, guma arabica amestecate cu petale de trandafir pisate sau alte plante care colorau. Pasta obtinuta se punea pe unghii si avea efect de colorare. Dupa cum se observa, continea numai ingredinete 100% naturale, lucru pe care nu-l putem afirma despre oja de azi. Cea care a produs o revolutie legata de oja a fost Michelle Renard, un make-up artist care a adaptat vopseaua pentru masini pentru a fi folosita pe unghii. Acest lucru se intampla in 1920. In acea perioada era la moda manichiura Moon care lasa nevopsita partea de sus a unghiei (albul unghiei). Se poate vedea aici cum arata si cum se realizeaza.
Compania care a avut un aport esential in industria ojei este Revlon prin fondatorii ei: Charles Revson, fratele sau - Martin Revson si Charles Lachman, chimist. Oja produsa de Revlon a fost promovata de actritele de Hollywood determinand toate femeile sa o incerce.
Astazi compozitia ojei contine:
- formaldehida (interzisa in Suedia si Japonia),
- toluen (interzis definitiv in SUA pentru ca ataca ficatul)
- dibutilftalat.
Acestia sunt compusi foarte periculosi, dar ce nu facem noi pentru frumusete? :D
Formula de azi este asemnatoare cu cea gasita de Renard fiind modificata doar pentru a tine mai mult pe unghii si pentru a se usca mai repede.
Gasim oja in mii de nuante si intr-o multitudine de tipuri: mata, sidefata, pastelata, cu sclipici, semipermanenta, cu efect 3D, cu efect magnetic, oja care crapa etc. Exista varianta de oja pentru unghii naturale si varianta pentru unghii cu gel (ultima gaselnita in materie de decorarea unghiilor). Dar despre asta vom vorbi intr-un articol viitor.  Pana atunci sa ne delectam cu cateva culori. :)