Astepti cu drag o zi. Esti foarte agitata si ai multe de facut si repede. Alergi si le faci pe toate. Vrei sa fie perfect si memorabil! Imparti emotii, zambete si imbratisari. Privesti chipuri inocente care iti vor ramane mereu in minte impletite cu amintiri frumoase. Chiar si amintirile urate te vor face sa zambesti mai tarziu. Simti nerabdarea si emotia si primesti caldura sincera si timida a unei imbratisari. Esti fericit pentru ca eforturile tale de un an si tot stresul au produs un efect. Dar vrei mai mult. Mereu vrei mai mult si spui asta. Oare cum este interpretata afirmatia ta? O secunda te gandesti la asta, apoi privirea iti este furata de un buchet de flori intins timid spre tine. Pacat ca vor deveni oameni mari candva! Oamenii mari isi pierd inocenta ...
Desi ploua afara, mergi prin ploaie fericita si multumita. A fost o zi frumoasa! Ai vazut zambete, chipuri de copii cu coronite si un strengar s-a strecurat prin spatele tau si ti-a asezat coronita lui pe cap. Zambesti. Iti amintesti de coronitele tale purtate pe cap cu mandrie pana acasa.
Si totul se spulbera intr-o clipa! Vine ca un tunet de acolo de unde nu te asteptai. Inca o palma luata pentru ca nu te inveti minte si crezi in oameni. De acum sa nu mai crezi in nimeni! Asa iti spui, dar auzi un ecou rasunand: "Mereu spui asta si mereu incalci promisiunea!".
Vezi cum bucuria se risipeste si o senzatie ciudata de tristete amestecata cu furie si dezamagire pune stapanire pe toata fiinta ta. Te intrebi: "De ce? De ce iar ai fost dezamagita?"... Pentru ca sunt oameni mari! Modul lor de gandire, atitudinea si comportamentul le e dictat de propriile experiente. Tu intelegi asta, dar ei? Si chiar de o intelegi, tot esti dezamagit pentru ca ai acordat incredere, pentru ca te-ai apropiat, pentru ca ai pus suflet!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu