Sistemul nostru de invatamant are o multime de hibe. Le are de mult, iar gaurile se adancesc. Programe scolare facute cu picioarele, dotare materiala zero, relatia scoala-parinti inexistenta, parinti carora nu le pasa, elevi neinteresati, profesori nemotivati ...
Daca as mai fi elev, mi-ar placea sa studiez doar ce-mi place, ce ma intereseaza. Nu e deloc placut sa fii obligat sa inveti lucruri care nu te intereseaza, nu te ajuta, nu iti plac sau pentru care nu ai nicio inclinatie.
Mi-ar fi placut ca in scoala profesorii sa mi se adreseze folosind prenumele. Pana in generala inclusiv asa a fost, dar la liceu erau foarte reci, distanti. Ma simteam un obiect, un nimeni mai ales ca nu proveneam dintr-o familie instarita ca alti colegi. Am simtit pregnant in liceu aceasta marginalizare atat din partea profesorilor cat si a colegilor. Din pacate, in Romania evaluarea elevilor se face si pe astfel de criterii.
Mi-ar fi placut ca profesorii mei sa imi dea aripi, sa imi spuna ca pot face o multime de lucruri la care nici nu indrazneam sa visez. De exemplu, profesoara de romana sa-mi fi spus ca pot scrie poezii. In schimb, pe individa o deranja ca purtam parul lung si imi tot zicea sa ma tund. Il aveam curat si il tineam mereu strans in coada, dar cu toate astea eram tinta crizelor ei. Femeia asta avea o obsesie: toate fetele sa fie tunse bob frantuzesc. Nu suporta parul lung! Trecea in cateva secunde de la o stare la alta: acum ne lauda cu zambetul pe buze, peste doua secunde tuna si fulgera plecand in tromba din clasa si amenintandu-ne ca nu se mai intoarce la clasa noastra! Ar fi fost motivant sa imi asculte ideile si nu sa ma terorizeze cu ascultarile la care dadea note in functie de starea de moment. Ar fi putut fi un exemplu moral daca nu ar fi dat note mari celor care o linguseau si daca nu ne-ar fi povestit la ora problemele ei de acasa. De ce ar fi niste elevi interesati de faptul ca sotul profesoarei o umilea in fata prietenilor? Era o persoana cu un bagaj bogat de cunostinte, dar era foarte deranjata la procesor. Si, din pacate, ne-a traumatizat si pe noi.
Mi-ar fi placut ca profesorul de matematica sa stie matematica si sa nu il apuce filozofatul si cititul de poezii la ora. Si mi-ar fi placut sa nu-i fie ciuda ca fac meditatie la alt profesor si ca acum stiu sa rezolv integrale! Ar fi fost de laudat daca la teza nu mi-ar fi cautat nod in papura sa-mi scada nota doar pentru ca nu era el beneficiarul banilor pe meditatii.
Si da, mi-ar fi placut sa nu fie nevoie sa fac meditatii! Parintii mei au facut eforturi uriase pentru a mi le plati doar pentru ca un bou se facuse profesor de matematica in loc sa isi urmeze cariera de betiv notoriu! Bine, le-a urmat pe amandoua ...
Mi-ar fi placut ca profesorii sa aiba coloana vertebrala si sa nu o favorizeze pe fata profesorului X care numai desteapta nu era! Dar deh ... erorile in evaluare sunt multe si frecvente. Cat despre profesorul X ... l-am urat cel mai tare in liceu. Luai 3 daca nu mergeai la el la meditatie. Invatam la disciplina aia mai mult decat la toate. La o lucrare am facut tot si chiar fiica-sa mi-a confirmat ca a vazut ca am luat 10, dar in catalog a aparut 7. Lucrarile nu le-am vazut niciodata inapoi.
In liceu, am simtit ca acei profesori nu au ajuns niciodata la mine, nu au vazut esenta, nu au observat capacitatile, talentul. Acei profesori au esuat lamentabil in atingerea scopului profesiei lor.
Nu e nicio diferenta fata de astazi. Ba astazi lucrurile stau mai rau, deoarece la incompetenta profesorilor se adauga si insolenta elevilor.
