Un blog ca un spectacol

Incepusem blog-ul asta cu un alt scop (dovada primele postari pe care nu le-am sters; sunt tot acolo) si iata ca am ajuns sa il folosesc drept jurnal. Este mult mai usor asa: sa scriu aici ce-mi trece prin cap fara teama ca se va gasi cineva sa ma judece. Sau daca ma judeca necunoscandu-ma, nu ma afecteaza. 

Pe blog poti fi tu, tu cel care in viata reala de multe ori te cenzurezi. De ce o faci? Pentru ca nu vrei sa ranesti, nu vrei sa iti stie ceilalti toate secretele. Sau poate pentru ca nimeni nu te-a invatat sa fii tu, dezinvolt, liber, dezinhibat. Sau poate pentru ca asa te aperi tu ...

In general, blog-urile pe care le-am rasfoit sunt destul de ... superficiale. Trateaza subiecte de larg consum. Oamenii se feresc de intimitati. Oare al meu cum va fi? Va creste devenind stapan pe sine si ferm sau va oscila in cautarea unei identitati mereu? Hmmm ... sa incercam! 

Asadar sa curga gandurile, planurile, sperantele! Sa se lupte in arena cu temerile, prejudecatile si esecurile! Spectatorii au inceput sa intre si sa-si ocupe locurile in tribune. Sa inceapa spectacolul si sa auzim aplauze! Sau ... huiduieli. :P