Stiu ca suna fantezist, dar ar trebui ca oamenii sa dea un examen serios inainte de a deveni parinti. Am vazut atatia care habar nu au cum sa creasca si sa educe un copil incat chiar cred ca ar fi nevoie de un atestat ceva penru asta.
E greu sa gasesti echilibrul si sa ignori subiectivitatea in favoarea binelui copilului, dar poti reusi! Vad zilnic doua exemple opuse si ma gandesc ca e pacat ca unuia dintre copii ii sunt pur si simplu taiate sansele de a deveni cea mai buna versiune a sa. Empiristii spun ca, la nastere, omul e tabula rassa. Eu cred ca mai exista si o predeterminare genetica, dar ca educatia, mediul si familia isi pun amprenta de nesters pe viitoarea persoana.
Am vazut atatia copii cu potential distrusi de indiferenta familiei. Cum poate ajunge un copil cu un IQ impresionant la un liceu cu profil de mecanica unde se intra cu media 4? Asta se intampla atunci cand parintii te trag in jos in loc sa te impinga in sus. Vad si copii distrusi de parinti mult prea grijulii. Si ai mei au fost excesiv de grijulii, dar eu am avut din nastere o doza de rebeliune si am contracarat actiunile lor care imi limitau spatiul de desfasurare si imi strangeau aripile. Din pacate, nu toti copiii au acea doza de razvratire. Prin urmare, devin niste adulti dependenti de stabilitate, de siguranta, de familiar. Din cauza aceasta, nu-si depasesc limitele niciodata.
M. e la gradinita unde merge din cand in cand. Acasa, se joaca pe calculator GTA sau singur cu pustile. Cand greseste nu i se explica ce a gresit si cum ar fi trebuit sa procedeze. In schimb, se tipa la el si este amenintat cu bataia. Din cauza jocurilor pe calculator si a jucariilor (in majoritate pusti), M. se crede un justitiar si impusca pe toata lumea, ba chiar loveste cu pumnul. Este mereu agitat si cand vorbeste tipa. Da, nu stie sa se exprime calm, ci striga, urla. Este egoist, nu da nimic, dar cere. Uneori ia fara sa ceara voie si "pentru mami". De ce? Pentru ca "mami" ii zice cu ton de repros: "Si mie mi-ai dat?", dar niciodata nu intervine pentru a-i spune ca e politicos sa dea si altora din ce are el daca mananca de fata cu ei.
A. este tot la gradinita unde merge zilnic. Face ore de balet, dansuri moderne si karate. La orice pas gresit i se explica pe ton calm cum este bine. I se vorbeste cu "te rog", "multumesc" si "poftim". prin urmare si ea vorbeste la fel. Pare matura pentru varsta ei prin prisma limbajului folosit. Este energica in jocurile cu copiii, dar linistita cand asista la discutiile adultilor. Emana incredere in sine si curaj tocmai pentru ca acestea i-au fost cultivate mereu.
Cum vor fi acesti copii cand vor fi mari? Daca nu se schimba nimic in felul in care sunt educati, rezultatul este evident. Spre binele lui M. sper sa se schimbe ... Eu nu ma pot abtine si mai intervin. Asta pana cand "mami" va face vreo criza pentru ca ea stie cel mai bine cum se cresc copiii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu