Ati auzit de downshifting? Americanii astia inventeaza un termen pentru orice! Wikipedia zice ca este "un comportament social sau un trend prin care indivizii traiesc un mod de viata simplu pentru a scapa de cursa sobolanilor si materialismul obsesiv".
Societatea in care traim ne impune un ritm alert de viata. Alergam, alergam fara sa ne oprim sa admiram frumusetile pe langa care trecem. Cei mai multi dintre noi ne dam seama prea tarziu ca ar fi trebuit sa ne oprim si sa mirosim o floare, ca ar fi trebuit sa ardem lumanarea parfumata si nu sa o pastram, ca ar fi trebuit sa iesim mai mult in natura in loc sa fim atat de innebuniti sa ne imbogatim, sa cumparam lucruri de care nu avem nevoie si sa uitam cum e sa fii om intre oameni. Veti zice ca mai bine mai tarziu decat niciodata. Dar unii, spre fericirea lor, isi dau seama mai devreme. Si dupa ce au cunoscut viata in secolul vitezei, al egoismului si al indiferentei si dupa ce au agonisit ceva se muta la tara. Renunta la orasul aglomerat si se duc sa vietuiasca intr-o oaza de liniste undeva unde lumea moderna inca nu a ajuns. Isi pastreaza o sursa de venit, dar renunta la job-urile cu super salarii din marile companii multinationale. Unii descopera ca le place agricultura si isi cultiva propria hrana sanatoasa. Altii fac lucruri la care inainte doar visau.
Cert este ca downshifting-ul vine ca o reactie de respingere a materialismului si a consumerismului - cele doua trasaturi de baza ale societatii contemporane. Confortul lumii moderne este inlocuit cu valori precum relatiile interumane (petrecerea timpului cu familia, prietenii) si iubirea si protejarea naturii.
Mie imi pare ca downshifting-ul este o intoarcere catre originile noastre, catre timpurile in care oamenii respectau natura si se respectau intre ei. Este o cale de regasire a sinelui, de linistire si de impacare cu tine insuti. Din punctul meu de vedere, aceasta ar fi singura cale prin care ne mai putem salva de noi insine. Omenirea a creat monstrii prin cursa tehnologizarii. Ne-am imbunatatit aparent calitatea vietii, dar platim un pret prea mare pentru asta. Platim cu propriile noastre suflete si in curand nu ne va mai ramane nimic din ele. Ne sacrificam unii pe altii si sacrificam si alte vietuitoare de pe Pamant in aceasta cursa catre ... catre ce? De fapt, pentru ce ne luptam? Pentru dulapurile doldora de haine pe care nu ajungem sa le purtam? La ce bun? Hainele nu incalzesc suflete! Pentru mancarea pe care o aruncam in timp ce altii mor de foame? La ce bun daca nu-i ajutam? Pentru conturile din banci? La ce bun daca pentru asta distrugem ecosisteme? Ce vom vedea de la fereastra casei noastre mari cat un hotel? Pustietate ... linistea mortii planand imprejur caci pasarelele au disparut de mult si ciripitul lor e acum doar o amintire.
Cei care si-au dat seama de asta, au renuntat la tumultul vietii urbane. Fenomenul este vizibil in SUA, Marea Britanie si Noua Zeelanda si incepe sa devina un trend si in tarile vest-europene. Sa renunti la salariul SF dintr-o multinationala si sa te muti intr-o casuta la tara unde sa scrii romane sau sa pictezi. Pentru ca asta era visul tau din copilarie. Cum ar fi?
In Romania, se observa o tendinta de mutare de la oras la tara, dar cu pastrarea locului de munca de la oras. Suntem inca foarte legati de aspectul financiar. Avem si foarte multe prejudecati. Imi amintesc ca am vazut la stiri un reportaj despre o englezoaica ce se mutase intr-o padure si ducea o viata anosta mancand doar ce-i oferea natura. Fusese profesoara universitara sau terminase un doctorat, nu mai stiu. Imaginati-va cum am privi noi romanii o astfel de persoana!
La un moment dat am cunoscut o persoana care voia sa renunte la viata din oras si sa se mute la tara, sa lase job-ul si sa renunte la tot pentru a trai la sat unde zicea ca vrea sa scrie romane. Sunt cativa ani de atunci si persoana aceea este inca in oras cu evidente frustrari luptandu-se precum Don Quijote cu morile de vant. Iti trebuie mult curaj sa faci o asemenea schimbare, Si totusi unii il au!
Mie mi-ar placea sa fac asta, doar ca eu as prefera oarecum pustnicia. Mi-ar placea sa stau undeva departe de civilizatie, sa vad oamenii rar, Sa fiu doar eu si poate inca o persoana. Sa scriem sau sa pictam. Nu stiu ce am manca, dar cel putin pana aici e frumoasa imaginea. :))
Da, este un curent downshiftingul asta!
RăspundețiȘtergere