Voi continua azi seria magazinelor online din care am cumparat prezentand unul care m-a surprins in mod placut. In urma cu vreo patru ani, m-am hotarat sa-mi iau un scaun de birou ergonomic deoarece incepuse sa ma supere destul de rau spatele. Stau foarte mult in fata calculatorului si in cele mai ciudate pozitii. Una din cele preferate e aceasta de mai jos:
Da, stiu, nu e sanatos deloc! Iepurele, zic ... :P
Si mi-am cautat un scaun pe net facandu-mi eu socotelile ca ar fi mai bine sa-l comand de pe net decat sa-l iau din magazin. Daca l-as fi luat din magazin trebuia sa merg in magazin, sa-l iau si sa am cu ce sa-l aduc. Prea mult efort! De pe net e mult mai simplu: il comanzi rapid si ti-l aduce curierul. Tu nu faci decat efortul de a-l duce in casa.
Magazinul din care am comandat este unul cu o interfata intuitiva, produsele au descrieri complete si imagini multiple. Comanda a fost usor de realizat si a fost procesata rapid astfel incat in scurt timp a si ajuns scaunul meu acasa cu transport gratuit si foarte bine ambalat. Il am si acum si inca rezista, saracul, desi eu continuu sa-l chinui incercand cele mai ciudate pozitii de stat pe el. Peste o saptamana si-a luat si frate-meu unul. Am primit si cate un cadou deoarece era o promotie in perioada aceea.
Oferta lor este variata. Gasesti scaune de birou, de restaurant, de bucatarie, de bar, de living, de sufragerie, pentru conferinte sau casino, pentru copii, scaune cu masaj etc. Au si produse refurbished, componente pentru scaune si produse de intretinere a acestora. Ba chiar poti inchiria scaune de la ei.
Acum vreau sa-mi iau scaune de bucatarie, dar inca nu m-am decis asupra modelului. Imi plac mult doua modele. Pe care sa-l aleg? Sun disponibile pe mai multe culori, dar pe culorile astea imi plac mie. Voi ce ziceti?
Am gasit un penibil care isi face trafic pe Facebook punand fotografii care sa genereze comentarii. Are blog si e unul cunoscut. Nu pentru ca omul ar fi vreo inteligenta iesita din comun, ci pentru ca scrie banal despre lucruri banale pentru oameni banali si mediocri. Cum majoritatea oamenilor sunt asa, iata si succesul lui!
Recent a postat o imagine in care unii se pozau cu un animal mort (ucis). Ei stau mandri si victoriosi langa animalul din gura caruia se prelinge sangele. A pus si un comentariu tampit astfel incat sa intrige si sa ti se zbarleasca parul pe tine la asa ineptie si lipsa de compasiune. Evident ca oamenii au sarit cu fel de fel de comentarii. E imbucurator totusi ca majoritatea erau impotriva violentei asupra animalelor, dar nu am vazut pe niciunul care sa zica: "Hai sa-l raportam pe asta pentru poza asta!". E o optiune, "Report photo" care iti permite sa faci asta. Eu l-am raportat si am si primit raspunsul de la Facebook. Cica au verificat ei si nu e nimic in neregula cu poza, nu le violeaza nu stiu ce standarde. Asta in conditiile in care au strict un criteriu de raportare bazat pe violenta asupra animalelor. La finalul mesajului era o intrebare legata de cat de multumit esti de experienta asta (raspunsul Facebook). Am dat click pe cea mai trista fata (era acolo un sir de emoticoane) si ce sa vezi? Mi-a aparut un mesaj cum ca nu le functioneaza nu stiu ce si nu pot trimite feedback. Sa va violeze in somn animalul ala mort, nemernici de la Facebook!
Deci nu are rost sa dai report pe Facebook! Oricum nu va fi luat in seama decat daca nu exista niciun motiv plauzibil. Asa cum au facut cu contul meu pe care cineva mi l-a raportat si Facebook m-a obligat sa-mi schimb numele ca cica nu ar fi al meu. Ba e al meu, idiotilor, dar acum l-am schimbat pentru ca voi analizati report-ul in functie de cum visati noaptea!
De la o vreme mi-am reluat vechea indeletnicire: shopping-ul online. Asa ca am reluat cautarile asidue dupa magazine cu produse interesante si ieftine. Am o multime de cutii cu incaltamine, dar cand trebuie sa ma incalt nu am niciodata ce imi trebuie. Mereu constat ca mi-ar mai trebui ba niste sandale, ba niste balerini, ba nu stiu ce pantofi. Un magazin pe care il stiu de multa vreme si din care am cumparat este Kalapod. Initial au fost doua magazine (kalapod.ro si pantoferia.ro) care s-au unit. Si conform proverbului "Unde-s doi puterea creste." acum marfa este variata fiind imposibil sa nu gasesti ceva care sa-ti placa.
Aici am gasit mai mereu reduceri care aplicate la preturile mici ale produselor fac din acestea adevarate chilipiruri. Daca veti zice ca nu sunt de calitate, va inselati. Am luat de la ei doua perechi de cizme pe care le-am purtat foarte mult la serviciu si care nu au patit absolut nimic in ciuda purtarii indelungate. Asta in conditiile in care am luat din alta parte incaltaminte foarte scumpa din piele naturala si care s-a deteriorat dupa numai doua purtari.
Cand vreau pantofi ieftini si buni stiu ca aici gasesc o gama diversa. In acest moment au reduceri, iar preturile pornesc de la 14,99 lei. Suna incredibil, dar e adevarat! Pantofii negri de mai jos sunt 15,9 lei, iar balerinii si tenisii colorati sunt 14,9 lei.
Sursa: kalapod.ro
Asadar cu o suma mica imi pot lua cam din toate categoriile cate ceva: pentru o seara pretentioasa, pentru o iesire in parc, pentru serviciu ceva comod sau ceva elegant. Imi plac pantofii acestia maro care costa doar 16,9 lei, iar cei verzi sunt senzationali! Vor fi revelatia serii la orice eveniment si costa doar 20,9 lei!
Sursa: kalapod.ro
Cu numai 26,9 lei pot lua una din perechile de mai jos care sigur vor atrage privirile. Deja vad pantofii rosii asociati cu fustita mea alba creata, iar pantofii cu zig-zag ar merge la pantalonii mei office cei negri.
Cu cat ma uit mai mult pe site-ul asta, cu atat mi-e mai greu sa decid. :))
Ce trebuie retinut despre kalapod.ro?
1. au preturi foarte mici (probabil aici gasesti cele mai mici preturi din Romania);
2. aici gasesti modele interesante de incaltaminte pentru dama, barbati si copii;
3. transportul e gratuit pentru comenzi mai mari de 99 lei;
4. la o comanda sub 99 lei, transportul costa 8 lei in Bucuresti si 12 lei in provincie.
Am facut un review pentru "Fifty Shades of Grey" - filmul, iar acum fac o lista cu melodiile de pe coloana sonora. Sunt fantastice! Pacat de film! Acum vad un film cu Jamie Dornan in care omul pur si simplu straluceste. Voi reveni cu un review despre el. :D
Iata melodiile pe care le ascult de ceva vreme:
1. Vaults - One Last Night (am ascultat-o zile in sir si tot nu m-am plictisit de ea)
2. Skylar Grey - I Know You ( this song is haunting)
Mai intai sa ma gandesc cum arata o zi din viata mea. Recunosc ca in acest moment nu e asa de intensa si densa pe cat era la un moment dat. Dimineata cea mai mare parte din timp o petrec in fata dulapului. Avem o relatie speciala de simbioza. Il deschid si il contemplu asa minute in sir pentru ca nu ma pot decide cu ce sa ma imbrac. Urasc trasatura asta feminina a mea! :))
Dupa ce m-am decis in sfarsit imi dau seama ca ba nu merge fusta cu sandalele, ba nu am bluza asortata, ba vreau pantofi cu toc, ba nu vreau. Alte decizii luate si anulate una dupa alta.
In sfarsit, ma uit la ceas si e deja timpul sa plec. Ma imbrac in ce imi cade in mana dupa atatea razgandiri si fug pe usa. Pana in statia de autobuz aproape alerg.
Urmeaza job-ul unde mai mereu stau in picioare si ma pot odihni doar cand ajung acasa. Poate mai am vreo iesire dupa job, altfel am o mie de alte lucruri de facut acasa.
Am vazut intr-un pliant Rexona ca orice activitate de rutina inseamna sport. Asta e bine! Deci si eu fac sport chiar daca nu merg la sala.
Cand ma spal pe dinti, cand calc rufe, in orele de stat in picioare la serviciu si prezentat proiecte, cand ridic telefonul pentru a raspunde sau a suna, cand dau cu aspiratorul sau cand imping caruciorul in supermarket ... fac miscare! Fac miscare, deci transpir. Transpir, exista Rexona! Noua tehnologie Motion Sense a antiperspirantului Rexona functioneaza interesant: atunci cand faci miscare, microcapsulele sunt activate si elibereaza prospetime si parfum. Deci cu cat te misti mai mult, cu atat mai multa prospetime eliberata!
Iata un clip care explica modul de functionare! Imi place experimentul acela cu bratarile care arata atunci cand te misti.
M-am ingrasat in ultima vreme. Da, eu cea pe care blugii stateau "ca pe gard" cum imi zicea mama. De la super skinny am ajuns la limita dintre normal si obez. De ce? Din cauza sedentarismului, evident. Nu mai fac miscare. Am imbatranit :P si activitatile mele nu mai presupun miscare.
Desi nu agream ora de sport (din cauza profesorului) faceam destul de multa miscare cand eram mai tanara. Doamne, chiar am imbatranit daca vorbesc asa! :))
Imi amintesc ca atunci cand eram mai mici ne jucam toata ziua pe afara si nu avea mama nicio sansa sa ne aduca in casa pentru somnul de dupa-amiaza. Ziua era asa de mare pe atunci ca aveam timp sa le incercam pe toate: saream coarda, jucam Sotron, ne jucam cu papusile, bateam mingea in gardul vecinilor cand ei dormeau, ne jucam Leapsa sau inventam cine stie ce jocuri de rol dupa desenele animate pe care le priveam, jucam "Ratele si vanatorii" si "De-a v-ati ascunselea", faceam intreceri sportive (adevarate olimpiade ce se incheiau cu premierea participantilor) si ne plimbam cu bicicletele. Si toate astea intr-o singura zi!
Cat mai alearga copii nostri de azi? Cata miscare mai fac? Atat de putina incat suntem pe podium la obezitate infantila in Europa. Cum am ajuns asa? Hai sa uitam de tablete, de calculator si de smartphone, dragi copii, si sa mergem la "Cea mai mare ora de sport"! Sa ii luam si pe parinti si pe bunici si sa participam cu totii sambata, 11 iulie, in Piata Sfatului la Brasov la o actiune ce ne indeamna sa traim sanatos!
Aceasta miscare se afla la a cincea editie si a inceput in Bucuresti in Parcul Mogosoaia. Acum continua la Brasov, apoi se muta pe 1 august la Mamaia. Vor veni antrenori de fitness din tara si din strainatate pentru a intretine atmosfera.
Este gratuit accesul pentru tot felul de activitati:
#Kangoo Jumps cu Ildiko Dosa #Rebound AAS cu Dana Boros #Khai Bo cu Adrian Borozan (Fitness Scandinavia) #Functional Training cu Cristina Androne si Ana Maria Guther (Fitness Scandinavia) #Steel Combat cu Fernando Gorini #Steel Tonic cu Fernando Gorini #Zumba cu Marius Grancea si Mihaela Opria #Onekor cu Mihaela si Marius Pe tot parcursul zilei se vor desfasura pe zone urmatoarele activitati:
Boot Camp Romania (Ultimate Workout)- exercitii inspirate din antrenamentele de tip militar
Real Ryder (20 de biciclete stationare)- inscrieri la Marius Grancea
Gravity (5 posturi de lucru): antrenamente pentru toate grupele musculare folosind aparate cu scripeti
TRX: antrenament suspendat, cu greutatea corpului (20 de posturi de lucru)
Zona fotbal
Va fi si un cros ce porneste si se termina in Piata Sfatului si are doua probe: cros simplu si cros cu obstacole. Ce trebuie sa stiti? Ca nu alergati doar pentru voi ci si pentru copii grav bolnavi de la Spitalul Fundeni! Astfel toate taxele platite de voi le vor da o raza de speranta acelor micuti nevinovati, dar atat de crunt loviti de soarta.
Ce ziceti? Suna tentant? Sa ne inscriem acum si sa alergam pentru speranta si pentru viata! Sa le dam o sansa sa alerge si sa se joace asa cum ne jucam si noi cand eram de varsta lor:)
Da, o saptamana voi fi away from my desk. Voi avea parte de o saptamana de senzatie! Cazare intr-un hotel de 3 stele si mese incluse intr-un oras care a ajuns sa-mi fie drag. L-am urat initial si cand am locuit acolo nu-mi doream decat sa plec mai repede spre casa copilariei mele. Mai apoi am ajuns sa-i iubesc zumzetul, sa-mi placa felul cum soarele ii mangaie statuile, sa ma simt relaxata intr-o seara racoroasa de vara plimbandu-ma pe strazile lui luminate. Acum ii simt lipsa si parca ma incarc cu energie de fiecare data cand il vizitez si nu ma mai simt bine cand ma intorc ... acasa.
De abia astept sa ajung acolo! Sper sa nu-mi strice nimic starea aceasta de bine. Poate doar personajele cu care ma voi intalni, dar pe care voi incerca sa le ignor.
Voi fi departe de tot ce se intampla pe aici. God, trebuie sa-mi iau si eu smartphone si o tableta!
Am o multime de lucruri de facut incat a trebuit sa-mi fac o lista sa nu uit ceva. Dupa aceasta saptamana trebuie sa iau o decizie, una majora si cu implicatii serioase. :)
Ma uit frecvent pe oferta magazinelor in ceea ce priveste tabletele si telefoanele desi inca nu m-am hotarat sa achizitionez vreunul. Asa am observat ca o marca importanta pe piata romaneasca este Allview. Este destul de noua in peisaj si nu stiam de unde vine. Asta pana am facut cercetari cu ceva timp in urma si, spre surprinderea mea, am aflat ca este o marca romaneasca. Am fost absolut surprinsa sa aflu asta! Romanii vand tablete si telefoane romanesti? Nu ca nu am fi capabili, dar in tara asta nu prea mai merge nimic bine ...
Cum a inceput totul? In 2002 a fost infiintata firma Visual Fan cu sediul la Brasov si care avea ca obiect producerea si comercializarea de produse electronice si electrocasnice. Din 2004, produsele au fost comercializate sub marca proprie, ALLVIEW, inregistrata la OSIM. Din 2007 comercializeaza si sisteme GPS, iar din 2008 telefoane dual-sim.
Allview nu produce gadget-urile, ci le cumpara de la firme partenere (producatori din China), apoi le optimizeaza si le personalizeaza pentru a fi perfect adaptate nevoilor cetatenilor romani. Veti zice: "Oh, nu China!", dar va inselati daca sunteti de parere ca produsele chinezesti nu sunt bune. Daca ne gandim bine, ideea aceasta cum ca tot ce e produs in China nu e bun ne-a fost indusa pentru binele UE care este interesata sa ne vanda produse scumpe, dar care, multe dintre ele, sunt realizate tot in China.
Drept dovada ca Allview are un aport semnificativ in ceea ce priveste produsul final expus in magazin sta Centrul de Cercetare Dezvoltare din Brasov si diplomele si certificatele primite de firma pentru activitatea de cercetare desfasurata.
In 2012, la doi ani dupa lansarea primei tablete, Allview a avut o cifra de afaceri de 7,7 milioane euro, adica de aproape 4 ori mai mare decat in 2011. In 2013 a avut o cota de piata de 20% si a livrat pe piata interna 110.000 tablete si pe pietele internationale 15.000 de tablete.
Cifrele astea te fac sa se te simti mandru ca Allview este marca romaneasca si ca niste romani entuziasti au reusit sa faca asta!
Frate-meu si-a luat o tableta Viva H7 care ii merge foarte bine. Este foarte multumit de ea in conditiile in care o foloseste tot timpul. Are procesor Quad Core, 1 GB RAM si 8 GB memorie interna. Are 3G si poate fi folosita si ca telefon.
Aplicatiile ruleaza foarte bine pe ea si pot spune ca e rezistenta avand in vedere ca dupa aproape un an este inca intreaga in mainile lui frate-meu "StricaTot".
De ce sa alegi Allview? Simplu! Iata cateva motive!
au resurse foarte puternice
preturi accesibile
sunt fiabile
ofera garantie extinsa de 3 ani
ofera asistenta tehnica si prin telefon si email
acces la Allview Store, magazin propriu de aplicatii si jocuri gratuite
Si mai adaug unul: e brand romanesc si ne mandrim cu asta! Tehnologia fie cu voi! :)
In sfarsit m-am hotarat si am vazut si eu "50 Shades of Grey". Nu am citit cartea, dar probabil ca e la fel de proasta ca filmul! Povesti pentru gospodinele care viseaza la o iubire imposibila dintre fata simpla si saraca si un EL bogat, educat, manierat. El are insa un secret intunecat si o mare parte din film o lalaie pana ce reuseste sa-i dezvaluie fetei secretul. Care e marele secret intunecat? Ii placeau tehnicile bondage, era fan BDSM! Ce secret infricosator! :)))
Avea o camera speciala pentru asta dotata cu toata artileria necesara. Dar din tot arsenalul ce credeti ca foloseste? Niste catuse, niste funii colorate, gheata si un bici sau cum s-o numi ala!
Fetei ii place la inceput. Culmea! Era virgina! Dar nu are nicio problema in a se lasa legata la maini si la ochi. El o plimba cu avionul si cu elicopterul si ii ofera o masina - metode clasice de luat mintile unei fete naive.
Omul este corect si ii da si un contract pe care sa-l semneze, dar din care ea scoate majoritatea activitatilor cu caracter BDSM. El accepta fara sa se opuna desi se vrea rece, distant si neimplicat.
Este clar inca de la inceput ca ea accepta totul de dragul lui, pentru ca se indragostise de el, dar el nici macar nu-si da seama si e foarte surprins cand ea ii spune asta tocmai la finalul filmului.
Jocul actoricesc este la pamant! Nu cred ca am vazut actori care sa joace mai prost! Filmul nu reuseste deloc sa surprinda esenta. Cu un scenariu bun, cu un regizor si niste actori buni filmul ar fi putut fi salvat! Numai ca nimic nu le-a reusit! Nu simti inocenta tinerei fete, nu simti lupta ce se da in sufletul lui Grey, nu simti daca este sau nu obsedat, daca uraste femeile, nu simti pasiunea, nu simti nimic! El pare un bogatas obisnuit ca toti ceilalti sa il serveasca fara sa cracneasca, iar ea o fetita prostuta rau. In afara de naivitate, nu se vede nimic la personajul feminin. Traim in secolul 21 si mi se pare ca fata asta vine de undeva din Evul Mediu.
Dezamagitor! BDSM pentru gospodine! Poveste de dragoste conturata foarte prost, actori deloc potriviti ... reteta perfecta pentru ca filmul sa fie o PORCARIE!
Un singur lucru e reusit in filmul asta: coloana sonora! Imi plac melodiile care deja au devenit celebre. Si atat!
Si totusi cartea si filmul au avut un succes fantastic! De ce le place femeilor sa citeasca asa ceva? Un motiv ar fi lipsa educatiei care nu le permite sa discearna intre calitate si kitch. Altul ar fi ca au recunoscut tiparul povestii si ca s-au vazut ca facand parte din ea. Ne vrem evoluati si egali, dar adevarul este ca femeile (multe dintre ele) sunt ca Anastasia Steel. Incapabile sa se autodepaseasca prin puteri proprii, sunt un fel de sclave ale barbatilor lor la care admira puterea, controlul, hotararea, vointa etc. Sunt submisive si isi adora dominatorii. Se sacrifica din iubire pentru ca asa au fost educate.
"50 Shades of Grey" este un fel de "Frumoasa si bestia" pentru adulti din cauza scenelor cu soft BDSM. Ea - frumoasa, virgina si neajutorata, el - puternic si cu o bestie salasluind in el. Ea este cea care il salveaza. Femeile fac asta, nu? Au impresia ca pot repara barbatii, ca ii pot salva. Probabil si milioanele de spectatoare au citit cartea sau au vazut filmul crezand ca il pot salva pe Christian Grey! Dar iubirea nu inseamna sacrificiu si abuz! Din pacate, acum milioane de adolescente vor vrea sa il intalneasca pe Christian Grey si sa se lase biciuite de el crezand ca numai asa il pot salva!
Cum eram noi cand eram copii? Evident ca faceam si nazbatii, dar aveam bun-simt. Cati dintre copiii de azi mai au asa ceva? Nu e vina lor, ci a celor care ar trebui sa ii educe si care inteleg prost libertatea si confunda disciplina cu constrangerile si dragostea cu toleranta excesiva.
Astazi, il intalnesti pe domnul Goe tipand la maica-sa in parc pentru ca vrea inghetata si vrea acum, la scoala imbrancind si lovind copiii, arestand telefonul unuia din parinti si sunand sau trimitand mesaje aiurea, urland daca vrei sa ii iei tableta sau laptop-ul din fata. Si ce fac parintii? Se apleaca solemn in fata dorintelor printisorului si te mai si reped daca incerci sa ii zici ceva acestuia.
Cum va arata lumea peste ani atunci cand va fi plina de Goe adulti? Vor fi niste infivizi narcisisti, egocentristi si egoisti. Nu vor fi capabili sa socializeze, sa relationeze, ci doar vor lua tot ce isi doresc fara sa se gandeasca la consecinte.
Este incredibil cum isi pun mediul si familia amprenta asupra educatiei unui copil! El are un bagaj dat de ereditate, dar asupra acesteia actioneaza ceilalti doi factori care pot ameliora, modifica sau transforma atitudini si comportamente. Am vazut atatia copii stricati de educatia primita in familie incat incep sa cred ca ar trebui sa se dea o certificare de parinte celor care vor sa aiba copii! Dar sa fie un examen serios cu teorie si practica. Si aici e vorba de educatie, dar despre educatia parintilor. Niste parinti needucati vor duce la aparitia unor monstri. Cand spun "parinti needucati" nu ma refer la diplome universitare, ci la acele principii morale si reguli de conduita care erau candva lucruri sfinte transmise din generatie in generatie. Este vorba despre lucruri minore ca efort, dar cu impact major asupra individului in particular si asupra societatii in general. De exemplu, sa-l inveti ca trebuie sa faca liniste cand cineva vorbeste la telefon, sa se poarte cuviincios cand ai musafiri, sa nu raspunda obraznic celor din jur. Sau sa il inveti ca orice lucru are o valoare si ca banii se obtin prin munca, ca dragostea si respectul se castiga, ca amintirile nu au pret si ca natura ne e casa.
Mama nu are studii superioare, dar m-a educat frumos. Am invatat sa ma comport urmandu-i sfaturile. Stiu ca e ciudat, dar credeam ca si Nica din "Amintiri din copilarie" ca mama are puteri supranaturale. Altfel cum imi trecea orice durere numai daca ma mangaia si imi vorbea incet si bland? Cum stia atatea si cum observa ca am facut ceva rau fara sa-i spun? Uneori imi cenzuram gandurile cand eram langa ea pentru ca eu credeam ca mama poate sa imi citeasca gandurile. Copiii de azi o mai vad asa pe mama sau "Amintiri din copilarie" si "copilaria copilului universal" sunt overrated? Se mai spune "Sa fii cuminte!"? Avea accente de formula magica indemnul acela care concentra in el toata increderea pe care ti-o acordau parintii cand te lasau pe cont propriu.
De ce majoritatea parintilor de azi nu mai stiu lucrurile acelea simple? De ce se comporta ca si cand ar fi spectatori la o reprezentatie la circ cu proprii copii ca protagonisti pe scena? Asta nu pot sa inteleg!
Fiecare isi doreste ca nunta sa fie un moment unic, special, presarat cu bucurie si evenimente memorabile. Dar dureaza prea putin. Doar o zi si dupa aceea ramai cu ... amintirile. Dar ce faci daca vrei sa pastrezi cat mai mult din fericirea pe care ai trait-o atunci? Faci fotografii si filmari, nu? Doar traim in era tehnologiei.
Asa aratau fotografiile de demult. Imi amintesc de cele ale bunicilor mei. Pe vremea aceea, asa era moda: fotografii cu familia sau celebrele tablouri cu cei doi miri.
Astazi insa lucrurile stau altfel. Fotografii nu mai sunt niste tehnicieni, ci niste artisti. La o simpla cautare dupa fotograf nunta vei descoperi o multime de rezultate. Dar oare cum trebuie sa fie acesta incat sa faca niste fotografii cu adevarat bune? Eu zic ca trebuie sa fie talentat si pasionat. Atat! Iar asta o vezi din prima din portofoliul pe care ti-l prezinta.
Pe Lucian Joita l-am descoperit pe un site unde vorbeste despre el atat prin cuvinte cat si prin imagini. Este un site care mie mi se pare putin neobisnuit pentru ca seamana cu un jurnal. Un jurnal in care spune despre cum e sa fii fotograf, despre surprizele, dezamagirile si neajunsurile acestei profesii, despre cum face ca magia sa apara in fotografiile sale, despre realizarea unui vis: sa fie cel mai bun fotograf nunta Bucuresti. Imi place deschiderea aceasta care arata ca incearca de la bun inceput sa creeze o conexiune.
Uitandu-ma prin portofoliul lui, am descoperit fotografii magice si m-am lasat purtata de vis spre ziua aceea cand eu voi fi in fata aparatului de fotografiat. Multi dintre noi suntem timizi in fata camerei foto sau a celei de luat vederi (exceptie generatia Selfie :D), dar un bun fotograf te poate face sa iesi din carapace si sa te arati in intregime acesteia.
Probabil asta face diferenta intre un fotograf bun si cel mai bun fotograf: abilitatea lui de a te face sa iesi din tine.
Ce poate fi mai frumos decat sa privesti peste ani cu nostalgie fotografiile de nunta sau botez alaturi de cel cu care ai ales sa imparti si bune si rele? Sa vezi cum o poveste inceputa in doi s-a transformat intr-o epopee in care eroii trec tinandu-se de mana prin toate incercarile ce le apar in cale si privesc cu incredere si curaj spre viitor ...
Si pe masura ce trece timpul sa adaugi in album noi si noi fotografii in care un fotograf iscusit a prins crampeie din viata ta si le-a transformat in niste mici opere de arta. Vor fi adevarate bijuterii pe care le vei admira mai tarziu cu nepotii. Cel putin aceasta este traiectorita de urmarit. Dar in caz ca ceva nu merge bine, macar ramai cu cele mai frumoase fotografii de nunta! Always think positive! Nu? :P
Ati auzit de downshifting? Americanii astia inventeaza un termen pentru orice! Wikipedia zice ca este "un comportament social sau un trend prin care indivizii traiesc un mod de viata simplu pentru a scapa de cursa sobolanilor si materialismul obsesiv".
Societatea in care traim ne impune un ritm alert de viata. Alergam, alergam fara sa ne oprim sa admiram frumusetile pe langa care trecem. Cei mai multi dintre noi ne dam seama prea tarziu ca ar fi trebuit sa ne oprim si sa mirosim o floare, ca ar fi trebuit sa ardem lumanarea parfumata si nu sa o pastram, ca ar fi trebuit sa iesim mai mult in natura in loc sa fim atat de innebuniti sa ne imbogatim, sa cumparam lucruri de care nu avem nevoie si sa uitam cum e sa fii om intre oameni. Veti zice ca mai bine mai tarziu decat niciodata. Dar unii, spre fericirea lor, isi dau seama mai devreme. Si dupa ce au cunoscut viata in secolul vitezei, al egoismului si al indiferentei si dupa ce au agonisit ceva se muta la tara. Renunta la orasul aglomerat si se duc sa vietuiasca intr-o oaza de liniste undeva unde lumea moderna inca nu a ajuns. Isi pastreaza o sursa de venit, dar renunta la job-urile cu super salarii din marile companii multinationale. Unii descopera ca le place agricultura si isi cultiva propria hrana sanatoasa. Altii fac lucruri la care inainte doar visau.
Cert este ca downshifting-ul vine ca o reactie de respingere a materialismului si a consumerismului - cele doua trasaturi de baza ale societatii contemporane. Confortul lumii moderne este inlocuit cu valori precum relatiile interumane (petrecerea timpului cu familia, prietenii) si iubirea si protejarea naturii.
Mie imi pare ca downshifting-ul este o intoarcere catre originile noastre, catre timpurile in care oamenii respectau natura si se respectau intre ei. Este o cale de regasire a sinelui, de linistire si de impacare cu tine insuti. Din punctul meu de vedere, aceasta ar fi singura cale prin care ne mai putem salva de noi insine. Omenirea a creat monstrii prin cursa tehnologizarii. Ne-am imbunatatit aparent calitatea vietii, dar platim un pret prea mare pentru asta. Platim cu propriile noastre suflete si in curand nu ne va mai ramane nimic din ele. Ne sacrificam unii pe altii si sacrificam si alte vietuitoare de pe Pamant in aceasta cursa catre ... catre ce? De fapt, pentru ce ne luptam? Pentru dulapurile doldora de haine pe care nu ajungem sa le purtam? La ce bun? Hainele nu incalzesc suflete! Pentru mancarea pe care o aruncam in timp ce altii mor de foame? La ce bun daca nu-i ajutam? Pentru conturile din banci? La ce bun daca pentru asta distrugem ecosisteme? Ce vom vedea de la fereastra casei noastre mari cat un hotel? Pustietate ... linistea mortii planand imprejur caci pasarelele au disparut de mult si ciripitul lor e acum doar o amintire.
Cei care si-au dat seama de asta, au renuntat la tumultul vietii urbane. Fenomenul este vizibil in SUA, Marea Britanie si Noua Zeelanda si incepe sa devina un trend si in tarile vest-europene. Sa renunti la salariul SF dintr-o multinationala si sa te muti intr-o casuta la tara unde sa scrii romane sau sa pictezi. Pentru ca asta era visul tau din copilarie. Cum ar fi?
In Romania, se observa o tendinta de mutare de la oras la tara, dar cu pastrarea locului de munca de la oras. Suntem inca foarte legati de aspectul financiar. Avem si foarte multe prejudecati. Imi amintesc ca am vazut la stiri un reportaj despre o englezoaica ce se mutase intr-o padure si ducea o viata anosta mancand doar ce-i oferea natura. Fusese profesoara universitara sau terminase un doctorat, nu mai stiu. Imaginati-va cum am privi noi romanii o astfel de persoana!
La un moment dat am cunoscut o persoana care voia sa renunte la viata din oras si sa se mute la tara, sa lase job-ul si sa renunte la tot pentru a trai la sat unde zicea ca vrea sa scrie romane. Sunt cativa ani de atunci si persoana aceea este inca in oras cu evidente frustrari luptandu-se precum Don Quijote cu morile de vant. Iti trebuie mult curaj sa faci o asemenea schimbare, Si totusi unii il au!
Mie mi-ar placea sa fac asta, doar ca eu as prefera oarecum pustnicia. Mi-ar placea sa stau undeva departe de civilizatie, sa vad oamenii rar, Sa fiu doar eu si poate inca o persoana. Sa scriem sau sa pictam. Nu stiu ce am manca, dar cel putin pana aici e frumoasa imaginea. :))
