luni, 15 decembrie 2014

Unde gasim poezii?

Acum este mult mai usor sa gasesti poezii! Daca nu ai cartea, poti cauta pe Internet! Le poti gasi rapid, le poti citi, poti sa dai share sau poti sa le listezi la imprimanta.
Mai jos sunt link-uri utile cu site-uri ce contin poezii ale poetilor romani mai mult sau mai putin cunoscuti:

http://www.romanianvoice.com

http://poezii.citatepedia.ro/

http://www.cerculpoetilor.net/

http://www.poezii.biz/

http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/

http://www.crestinortodox.ro/poezie-ortodoxa/

Figuri de stil


Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau construcția gramaticală uzuală pentru a da mai multă forță unei imagini sau expuneri. În prezentarea celor mai importante figuri de stil se ține seamă de gradul lor de complexitate și de relațiile care se stabilesc între ele.
Figurile de stil pot fi definite drept cuvinte sau grupuri de cuvinte (expresii) ce modifică raporturile firești dintre semnificant și semnificat. Modificarea este înregistrată ca o deviere de la modul curent, „normal” în care se realizează corespondența dintre obiectul desemnat și cuvântul ce-l denumește.
Sursa: wikipedia


DENUMIREA
DEFINIŢIA
EXEMPLE
EPITETUL
Este procedeul artistic care constă în alăturarea unui cuvânt pe lângă un substantiv sau un verb pentru a exprima însuşiri deosebite, neobişnuite aşa cum se reflectă în fantezia scriiorului
-          "viforniţa păgână"
-          "harnici unde"
-          "pace adâncă"
-          "fluturi şăgalnici şi berbanţi"
COMPARAŢIA
Este procedeul artistic prin  care se alătură doi termeni pe baza unor însuşiri comune, cu scopul de a evidenţia caracteristicile unora dintre ei
-          "faţa-i roşie ca mărul"
-          "şi ca o taină călătoare "
-          "ca marmura de albă răsari"
PERSONIFICAREA
Este procedeul artistic prin  care se atribuie însuşiri omeneşti unor, fiinţe, lucruri, abstracţiuni
- "trunchii vecinici poartă suflete sub coajă"
- "Urlă câmpul şi de tropot"
- "uriaşii munţi care atîtea uile frământaseră şi sloboziseră"
METAFORA
Procedeu poetic care constă în substituirea unui termen cu sens propriu prin altul cu sens figurat, pe baza unor asemănări între cei doi termeni, pentru a evoca imaginea obiectului comparat
-"Noaptea, dumbrava este o împărăţie fermecată"
-" jăraticul norilor", "panglica potecilor"
-"picior de plai", "raze de aur", "lacrimi de mărgăritare"
-" Deodată, o suliţă de foc stăpunse perdeaua de codri."(Al.Vlahuţă)
" Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" (L.Blaga)
ANTITEZA
Este procedeul artistic prin  care se pun în contrast doi termeni, reliefându-se reciproc caracteristicile lor
-"Au nu-nţelegi tu oare/Cum că eu sunt nemuritor şi tu eşti muritoare"
-"Fata babei era slută, leneşă, ţâfnoasă şi rea la inimă.Fata moşneagului era frumoasă, harnică, ascultătoare şi bună la inimă"
HIPERBOLA
Este procedeul artistic  care constă în mărirea exagerată a trăsăturilor unei fiinţe , lucru, fenomen
-"în pieptul ei ardeau toată pădurea"
- "bătăile inimii erau bolovani încinşi"
- "Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger"
ENUMERAŢIA
Este procedeul artistic  care constă în înşiruirea mai multor termeni de acelaşi fel , cu scopul de a atrage atenţia asupra aspectelor descrise sau a faptelor
-"Ulmi şi brazi se clătinau"
- "Codrul clocotea de zgomot şi de arme şi de bucium"
INVERSIUNEA
Este procedeul artistic  care constă în forţarea ordinii obişnuite a cuvintelor în propoziţie, cu intenţia de a obţine efecte poetice deosebite
-" Într-o sălbatică splendoare"
- "mândra glăsuire a pădurii de argint"
- "se împrăştie a duşmanilor şiraguri"
REPETIŢIA
Este procedeul artistic  care constă în folosirea succesivă a aceluiaşi cuvânt (sunet, grup de sunete, construcţii) pentru a reliefa o idee, un sentiment, o imagine
- "Ard satele române, ard holdele-n câmpii"
- "Maneo, Maneo, fiară rea"
- "Greuceanu merse, merse, merse cale lungă"

Genul epic

Genul epic cuprinde operele literare în care ideile și sentimentele autorului sunt transmise indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor. Genului epic îi corespunde, ca mod de expunere, naratiunea..
În general, operele epice sunt structurate după momentele subiectului:
  • Expozițiunea (fixează spațiul, timpul, unele personaje și împrejurările conflictului)
  • Intriga (momentul în care se declanșează conflictul între personajele narațiunii)
  • Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările cronologic)
  • Punctul culminant (momentul cel mai tensionat al conflictului)
  • Deznodământul (momentul rezolvării conflictului)
În unele cazuri, intriga poate fi plasată înaintea expozițiunii.
Există și termeni noi pentru structura genului epic:
  • Situația inițială (momentul actual)
  • Evenimentul care schimbă situația inițială
  • Desfășurarea acțiunii (la fel ca și termenul vechi)
  • Depășirea situației dificile sau punctul de maximă tensiune
  • Situația finală (momentul final)
(Sursa: wikipedia)


SPECIA
CARACTERISTICI
EXEMPLE
BASMUL
- Specie epică populară sau cultă, în versuri sau în proză
- Povesteşte întâmplări fantastice
- Are acţiune simplă
- Elementele reale se împletesc cu cele supranaturale
- adesea tema generală a basmului, marcând victoria binelui asupra răului se împleteşte cu alte teme secundare
Greuceanu
Prâslea-cel-voinic şi merele de aur, etc.
BALADA
-         specie populară sau cultă
-         acţiune simplă
-         se narează fapte vitejeşti inspirate din tradiţia populară
Toma Alimoş
Mioriţa
Paşa Hassan, de G. Coşbuc
SCHIŢA
-         creaţie epică în proză
-         acţiune densă, concentrată
-         intrigă simplă
-         participă un număr restrâns de personaje
-         personajele sunt surprinse într-un moment semnificativ în mediul lor de viaţă
Vizită... , de I.L.Caragiale
D-l Goe , de I.L.Caragiale
NUVELA
-         creaţie epică în proză
-         acţiune mai amplă decât aceea a schiţei
-         cuprinde mai multe momente din viaţa personajelor
-         conflict puternic, desfăşurat în mediul social al personajelor
La Vulturi, de G.Galaction
Budulea Taichii, de I.Slavici
POEMUL
-         creaţie epică în versuri
-         inspirată din faptele eroice ale istoriei unui popor
-         personaje exemplare
-         acţiune mai amplă decât a baladei
-         prezent uneori şi în cadrul genului liric

Dan, căpitan de plai, de V.Alecsandri
Scrisoarea III, de M.Eminescu
ROMANUL
-         creaţie epică în proză
-         acţiune complexă
-         intrigă bogată
-         conflicte sociale şi sufleteşti
-         participă personaje numeroase
-         prezintă mediul social, istoric sau psihologia personajelor
-         după tematică, poate fi: de aventuri, istoric, psihologic, fantastic, autobiografic, etc.
Neamul Şoimăreştilor, de M.Sadoveanu
Mara, de I.Slavici

miercuri, 10 decembrie 2014

Istoria numerelor


Ce sunt cifrele şi numerele romane (numeralele romane)?

Cifrele şi numerele romane sunt simboluri grafice, mai exact litere, care au fost folosite în civilizaţia antică romană şi apoi în Europa, până în momentul în care s-au impus cifrele arabe, în jurul anilor 1300 d.Hr.. Vreme de aproximativ 2000 de ani, aceasta a fost modalitatea în care s-au scris cifrele şi numerele în Imperiul Roman şi în Europa!

Ce sunt cifrele şi numerele arabe?

Cifrele şi numerele pe care le folosim în ziua de astăzi sunt aşa numitele cifre şi numere arabe. Exemplu: 1, 2, 3, 30, 2013, 5047, etc. Ele sunt numite aşa pentru că au intrat în Europa prin intermediul civilizaţiei arabe, mult mai avansate decât cea europeană, la acea vreme. Civilizaţia arabă a preluat setul de cifre de la cea indiană (hindu). Matematicienii indieni inventaseră (sau copiaseră din surse rămase necunoscute) şi conceptul de zero, neexistent la alte civilizaţii, aşa că sistemul lor, foarte simplu, însă în acelaşi timp foarte puternic, bazat pe doar 10 simboluri (de la 0 la 9) avea să fie adoptat în întreaga lume. Romanii nu aveau reprezentare pentru zero, ei foloseau un cuvânt pentru a-l înlocui, "nulla".

Cum au ajuns cifrele şi numerele arabe în Europa?

Se crede că numerele arabe au intrat în Europa prin Spania, care fusese cucerită de arabi şi inclusă în Marele Califat. Numerele călatoriseră până acolo aduse de matematicienii şi comercianţii arabi ce intrau în contact cu europenii. E foarte posibil ca numerele arabe să fi intrat în Europa şi prin intermediul comercianţilor italieni ce navigau frecvent în nordul Africii, ce era tot parte a Marelui Califat. Numerele arabe s-au dovedit a fi mult mai uşor de folosit decât cele romane, atât la scrierea cifrelor şi numerelor dar mai ales la efectuarea de calcule.

Sistem de numeraţie acrofonic

Numeralele romane au fost preluate de către civilizaţia romană de la cea etruscă, ce a existat în peninsula Italică inaintea lor, romanii doar adaptând numeralele alfabetului lor. La rândul lor, etruscii copiaseră de la greci sistemul de numeraţie (care la rândul lor copiaseră de la alţii). Acest sistem de scriere a numerelor era unul acrofonic - adică un sistem în care se punea accent pe prima literă a unui cuvânt. În sistemul acrofonic al reprezentării numerelor, se prelua prima literă a cuvântului ce desemna acel număr. De exemplu, în sistemul roman, C desemnează 100, care este prima literă a cuvântului ce desemneaza 100 în latina, "Centum".

Mai jos vezi un filmulet pe care il puteti folosi pentru a-i invata pe cei mici sa numere pana la 10!

Scriere caligrafica

Scrierea caligrafica a devenit o raritate? NU! Trebuie doar sa exersam dupa model!



Iata mai jos un filmulet despre cum se scriu literele de mana mari si mici! Filmuletul este util atat elevilor, cat si invatatorilor si parintilor!


Despre alfabet

"Originile alfabetului sunt necunoscute, dar există mai multe teorii cu privire la modul în care a apărut și s-a dezvoltat. O propunere populară - teoria proto-sinaitică - este aceea că istoria alfabetului a început în Egiptul antic, după un mileniu de istorie a scrisului. Conform acestei teorii, alfabetul a fost inventat pentru a reprezenta limba lucrătorilor semitici din Egipt și a fost cel puțin influențată de principiile alfabetice ale scrierii hieratice egiptene. Dacă această teorie este corectă, atunci aproape toate alfabetele de astăzi se bazează pe acest alfabet fie au fost inspirate de acesta." (Sursa: www.wikipedia.com)

Notând literele cu nume latine, romanii au creat alfabetul folosit în prezent în majoritatea ţărilor europene. Alfabetul latin avea doar 20 de litere, lipsind litere precum j , k , v , w , y şi z . Romanii au adăugat litera k pentru a o folosi în abrevieri, precum şi literele y şi z ca să poată transcrie cuvinte greceşti, obţinându-se astfel un alfabet cu 23 de litere. După adoptarea sa de către popoarele anglofone, alfabetul a fost îmbogăţit şi cu ultimele trei litere: w a apărut în urma unei dublări (sau formării unei ligature) a literei u, în timp ce j şi v s-au obţinut ca variante consonantice ale vocalelor i şi u.
Iata mai jos literele mari de tipar ale alfabetului latin!

Si un filmulet pentru cei mici: